Poezii de toamna

Niciodata toamna

Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.



Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.



Pasarile negre suie in apus.
Cu frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturand in sus,
Foile-n azur.


Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.

Toamna

Val de bruma argintie
Mi-a impodobit gradina,
Tufelor de lamaita
Li se usca radacina.

Peste crestet de dumbrava
Norii suri isi poarta plumbul.
Cu podoaba zdrentuita
tremura pe camp porumbul.

Si cum de la miazanoapte
Vine vantul fara mila,
De pe varful surii noastre
Smulge-n zbor cate-o sindrila.

De vifornita pagana,
Se-indoiesc nucii,batranii,
Plange-un pui de ciocarlie
Sus,pe cumpana fantanii.

Il ascult si simt sub gene
Cum o lacrima-mi invie;
Ni s-aseamana poveatea,
Pui golas de ciocarlie.

Plans de toamna

Bat lung peste tara
Reci ramuri de vant
Si codrul de ceara
Miroase a sfant.

Vin zile carunte…
Spre vaile moi
Se lasa marunte
Dulci neguri de oi.

Cocoare gonace
Pe-un cer pamantiu
Spre calde conace
Aceleasi cai scriu

Si-n poala zabuna
A norilor orbi
Vazduhul aduna
Sinoade de corbi.

Dezmierzi o lumina?
Se stinge… De-acum
Ti-e mana de tina,
Obrazul de fum.

Clic pe imagini pentru a vedea / trimite felicitarile direct pe site-ul nostru.